homeopatie

 

Gripa

Ca tratament al gripei care e o infecţie cu virusul gripal care nu lasă imunitate şi care pune probleme la vîrsta a treia, se indică administrarea în primele 48 de ore de la debut de Oscilococcinum 200 CH, cîte trei doze în decurs de 24 de ore. Acesta este denumirea unui medicament homeopat natural 100%, preparat dintr-un ingredient activ natural numit Anas Barbariae Hepatis et Cordis plus un excipient inactiv (de obicei lactoză). Acest medicament a făcut dovada eficacităţii sale timp de mai bine de 40 de ani. El este indicat la adulţi şi la copiii de peste 2 ani. Acţiunea de scurtarea a periodei de vindecare a fost dovedită prin administrarea remediului la jumătate dint-un lot de bolnavi de gripă. Cei care au primit Occilococcinum s-au vindecat mult mai repede decît cei care nu au primit acestă terapie. Acest test a dovedit că timpul de vindecare a fost redus la jumătate de către remediu. Facultativ se poate suplimenta cu cîteva doze de Imunogrip (un fel de "Superpolidin"). Ca o alternativă la Occilococcinum, în debutul unei răceli care se manifestă prin strănut, frison, secreţie nazală apoasă şi fierbinte, cînd aceste simptome au survenit brusc, după o expunere la frig uscat, înainte ca pacientul să înceapă să transpire se poate administra o doză de Aconit, dar numai în condiţiile simptomatice prezentate mai sus. Acesta are reale calităţi "antiflogistice" fiind de mare ajutor în stadiul iniţial al inflamţiei în general, aplicabil aşadar în rinită, bronşită, pleurită, artită, deci în toate afecţiunile terminate în "ită" cu condiţia acestea să fie acute şi să se manifeste prin simptomatologia prezentată. 

În cazul tendinţei la repetare a virozelor se indică o cură de Imunogrip. Acesta realizează o imunizare la viroze în timpul epidemiilor. Astfel pacienţii care erau în tratament cu Imunogrip au relatat că ei nu s-au îmbolnăvit de gripă deşi toţi cei din jurul lor contactaseră boala. Imunogripul este denumirea comercială a extraxtului proaspăt de Echinacea purpurea şi este folosit în stimularea nespecifică a imunităţii. Acţiunea antiinflamatoare şi antiiinfecţioasă îl face deosebit de util în infecţiile cu virus gripal. 

! Imunogripul se contraindică celor care suferă de boli de colagen, tuberculoză, leucemii şi scleroză în plăci.

Se administrează cîte 40 de picături pe zile, timp de 4 zile consecutiv, urmate de o pauză de 4 zile după care se reia ciclul. La copil dozele sînt mai mici, proporţional cu vîrsta.

Preparatul este foarte activ şi în prevenţia afecţiunilor gripale, la constituţii tarate, vîrstnici şi are indicaţie de elecţie în infecţii respiratorii recurente.

Exista unui deficit imunitar se pretează la un tratament homeopatic individualizat căci se presupune existenţa unui defect constituţional care îl face pe pacient mai vulnerabil la boală. Acesta contactează răceli mult mai frecvent decît alţii care trăiesc în aceleaşi condiţii datorită unui impas în care se află mecanismul defensiv. Se cunoaşte faptul că reactivitatea individuală şi susceptibilitatea la boală este diferită. Astfel, din 10 persoane care au fost surprinşi de o ploaie, poate doar unul contractează o afecţiune serioasă cum ar fi pneumonia, cîţiva se îmbolnăvesc de guturai, unul dintre ei rămîne cu un umăr dureros, iar alţii nu sînt afectaţi de loc. Reactivitatea individuală este responsabilă atît de faptul că unii se îmbolnăvesc şi alţii nu, precum şi de localizarea diferită a afecţiunilor contractate. Întotdeauna va fi afectat organul cel mai sensibil. Cei care s-au îmbolnăvit în condiţiile unui factor de mediu de intensitate medie nu au o capacitate de apărare corespunzătoare. Cauza acestei ineficienţe a mecanismului de apărare poate fi dobîndită sau moştenită (ereditară), iar boala presupune întotdeuna intersecţia între mecanismului defensiv şi factorii declanşatori ai bolii. Pentru susţinerea acestei idei putem apela la date de genetică. Studiile ştiinţifice demontrează, de exemplu, că pacienţii cu anumite antigene de histocompatibilitate sînt mai predispuşi la anumite boli. Să luăm exemplul binecunoscut al cirozei hepatice care survine atunci cînd factori infecţioşi sau toxici se suprapun peste o predispoziţie genetică. La fel se întîmplă şi în cazul relaţiei dintre cancerul bronhopulmonar şi fumat. Este cunoscută riposta marilor fumători la recomadarea medicului de a sista fumatul: "Păi vecinul bunicului meu fuma cîte două pachete de ţigări, bea un pahar de ţuică la cină şi a trăit sănătos pînă la 95 de ani". Replica aceasta ar fi adevărată dacă nu ar omite absenţa unor factori etiologici ca poluarea şi susceptibilitatea individuală moştenită genetic. Deşi fumatul are efecte certe (de exemplu înmulţirea celulelor mucoase, atipii celulare), el nu poate determina singur un cancer, în absenţa predispoziţiei genetice. Mai este necesară de asemenea, în producerea bolii canceroase şi sumarea unor alţi factori de risc. Deşi unele studii au evidenţiat producerea carcinomului bronşic la cîinii expuşii la fum de ţigară în scop experimental, factorul ereditar rămînte un element determinant. 

Terapia homeopată poate ameliora constituţia individului administrînd remediul după un studiiu amănunţit al bolii, al comportamentului, al temperamentului pacientului. Mai este necesară şi investigarea bolilor cronice din familia bolnavului, precum şi cauzele declanşatoare ale patologiei (şoc psihic, expunere la toxice, suprimări medicamentoase etc.).

 

Banner
Repertorizare online
Repertorizare computerizată online. Repertoarul Boericke în limba română (traducere dr. Marius Negomireanu). Conţine 8300 de simptome şi permite navigarea facilă cu selectarea simtomelor şi calcularea remediului optim în trei moduri diferite.

-----------